Recent am fost plecată la Sinaia. Nu cu motiv de distracție sau relaxare. Cel puțin nu cu acest gînd am pornit din București. Am mers acasă la Alexandru Arșinel. Da! celebrul actor. Am avut emoții cu duiumul pentru că îi admir enorm cariera acestui om. Am crescut cu el și cu Stela Popescu, doar... de 33 de ani formează un cuplu pe scenă și eu, nici acum n-am ajuns la această varstă... Așa că în momentul în care am înțeles ceva din programele TV, m-am trezit că le ascult glumele. Țin minte că alături de bunicul meu radeam tare bine... mai ales în nopțile de revelion, pană cand picam ca soldatul după război. Lăsand însă asta la o parte, vroiam să spun că odată ce am ajuns în casa de la Sinaia parcă am intrat în altă lume. "Omul" Alexandru Arșinel e super! dacă-mi permiteți exprimarea. Ne-a așteptat cu brațele deschise, bucuros de oaspeți, ne-a omenit cu pateuri și apă rece de izvor. Am stat în cerdacul lui moldovenesc, am vorbit de flori, oameni și... meserie. Glumele nu-i lipsesc nici acum, așa că toți cei care v-ați gandit că știe să glumească doar pe scenă... v-ați înșelat. Nu e propoziție în care să nu spună vreo șotie.
După ce ne-am acomodat unii cu alții și i-am admirat, nu din complezență, grădina și căsuța, am început să înregistrăm interviul. De mult nu mi s-a întamplat să nu simt cum trece timpul... A fost unul din interviurile la care nu am pus întrebarile pentru că "trebuie", ci pentru că vroiam să știu! Și uite așa, la un moment dat colegul meu mi-a șoptit: Cristina, mai am nevoie de o casetă. Și i-am dat. Dupa o vreme...: Cristina... mai am nevoie de o casetă... În total am vorbit mai bine de o oră... A fost frumos...
Nu ne-a lăsat să plecăm așa cu una cu două... am mai stat o vreme la vorbă și m-am simțit extraordinar. Ne-am plimbat prin grădină, am făcut cunoștință cu merii, cu tufele de zmeură și cu trandafirii pe care-i ingrijește cu sfințenie!!! Apoi, așa, ca de final, ne-am așezat la soare pe balansoar. Mi-a mărturisit că i-a făcut plăcere că am trecut pe la el, iar mie... mi-a crescut sufletul. Apoi am plecat. Coborand de la Sinaia mi-am sunat bunica să mă laud. Ea, glumeață din fire, mi-a dat o replică de-a lui Alexandru Arșinel dintr-o piesă de teatru :).
Cand am ajuns la redacţie mi-a trebuit mult curaj să mă pun pe scris... Nu ştiam ce să aleg şi cu ce să încep. Pană la urmă am reuşit. Dacă nu aţi văzut şi sunteţi curioşi... click pe link-ul de mai jos. :)
http://www.primatv.ro/stiri-focus/priceput-la-toate.html
