Ce se intampla cu cei care dau tot?

          Buna intrebarea "Ce se intampla cu cei care dau tot?"... Te nasti, parintii iti dau o educatie, buna spera ei, si ajungi la varsta la care esti pe picioarele tale, macar intr-un fel. Incepi sa ai propriile pareri despre lume, despre ceea ce vrei, ce insemni si cine sau ce vrei sa fii. Intr-un cuvant iti formezi niste principii dupa care intentionezi sa te ghidezi. O mai dai in bara cateodata, ca deh... esti si tu om. Ii ranesti, fara sa vrei, pe ceilalti pentru ca asta e legea firii. Nu poti sa multumesti pe toata lumea... Dar exista "N" persoane care isi fac in fiecare zi un scop din a-i multumi pe toti. Nu vor sa supere pe nimeni, vor ca toti din jur sa fie multumiti, fericiti, etc...cu toate derivatele ... si nu pot spune niciodata NU. Ce se intampla cu acestia?? Nimic am spune. Traiesc bine merci, sunt happy ca toti din jur sunt ok, la cei dragi ma refer, si continua sa fie persoanele acelea bune la care toata lumea poate apela pentru orice dracie. Dar ce se intampla cand acesti oameni au din ce in ce mai des impresia ca "they are taken for granted" si nu mai vor sa continue asa? Nimic notabil... va spun sigur... Unii o mai scalda, dar legatura nu mai e aceeasi, altii continua sa o faca, altii sunt de-a dreptul nervosi ca nu pot s-o mai faca... Si atunci vine intrebarea: cum sa mai poti sa fii bun pe lumea asta, cand altii nu iti dau inapoi nici 5% din cat le-ai dat tu??? Sa incerci sa fii ceva mai egoist? Daca nu poti? Sa incerci sa iti alegi mai bine oamenii care sa te inconjoare? Da! Poate asta ar fi o solutie, dar chiar si asa, cei care au existat odata, ti-au fost aproape, si au insemnat la un moment dat ceva, sau poate ca inca inseamna, nu vor disparea niciodata si mereu vor face parte din tine. Cu timpul insa, cu siguranta, nu vor mai conta atat de tare, pentru ca la un moment dat te trezesti din naivitate si iti dai seama ca lumea nu e asa cum ti-ai imaginat-o tu, si din tot ceea ce ti se intampla inveti! Tot ce conteaza e sa alegi ce e bine pentru tine si sa incerci sa cresti tu, pentru tine.
                Sa nu se gandeasca cineva ca am cazut in vreo depresie...:) ci pur si simplu, probabil dintr-un defect profesional, mi se intampla sa observ lucruri...
               Oricum, intrebarea ramane: Ce se intampla cu cei care dau tot?

Carpe diem!

                   Ce face omul cand e deprimat, obosit, fara chef... cand nimic in jurul lui nu mai e interesant? Ei bine, ca in orice alta situatie reactiile difera, din fericire. Unii isi suna prietenii, altii isi pun un pahar, fac cumparaturi, asculta o muzica buna, sau... pur si simplu asteapta sa le treaca starea. Ei bine... nu avem de ce sa fim deprimati, suparati si in niciun caz fara chef. Nici nu stim cum viata trece pe langa noi. Azi te trezesti dimineata, te intinzi pe marginea patului si zambesti. Zambesti pentru  ca ai 20 de ani si iti spui: viata mea abia acum incepe. E timp sa le fac pe toate. Nu in zadar a fost inventat proverbul: nu lasa pe maine ce poti face azi... Cum spuneam, te trezesti si esti incantat ca ai 20 de ani. E super!!! Faci tot ce iti trece prin cap, te distrezi, iti faci prieteni, termini o facultate si poate iti gasesti un serviciu. (poate nu asta era ordinea, dar ma rog... am scris cum mi-a venit). La un moment dat, te trezesti iar dimineata, ca de obicei, nimic nou, doar ca zambetul nu iti mai e acelasi. De ce? stai si te intrebi... Ei bine anii au trecut pe langa tine si stiind ca ai toata viata inainte sa faci ce-ti place ai uitat sa faci toate acele lucruri, sau pe cele esentiale, sau mai rau... ai uitat de tine... E pacat. E pacat, mai ales pentru ca altii nu au sansa noastra... aceea de a se trezi dimineata macar cu o urma de zambet pe fata. Se trezesc exact asa cum inchid ochii seara: in suferinta si cu frica nebuna ca a doua zi dimineata ar putea sa nu se mai trezeasca.
               De curand am afat de un caz care m-a socat. O colega de breasla, pe numele ei Andreea Popescu sufera de cancer osos. Da! Si... are doar 25 de ani. 25! Din fericire pentru ea oamenii o iubesc si n-au ramas indiferenti la suferinta ei. S-au strans banuti si inca se ma strang din fericire. Are nevoie de 70 de mii de euro.
            Viata i-a dat o lovitura pe care noi ceilalti n-o dorim nici celor mai mari dusmani... Ea a primit-o... Si atunci, nu am dreptate cand spun ca fiecare clipa merita traita la maxim? Sa nu mai fim deprimati, suparati sau fara chef pentru ca nu avem absolut niciun motiv atata timp cat suntem sanatosi! 
             Cand auzi de astfel de cazuri, parca problemele cotidiene devin banalitati, suferina unei despartiri capata o alta nuanta, faptul ca n-ai nici trei lei in buzunar, parca nu mai pare atat de tragic... Daca simtim macar putina compasine, inseamna ca suntem oameni si ca putem da o mana de ajutor.
             Mai jos gasiti link-ul stirii de la Focus 18, Prima TV. Nu uitati! Orice suma, pentru Andreea conteaza! 

http://www.primatv.ro/stiri-focus/concert-pentru-andreea.html

Cand niste batranei iti fac ziua frumoasa :)

                Veneam dimineata cu metroul spre munca... Nimic nou... M-am asezat pe unul dintre scaunele libere, mi-am pus castile in urechi si am pornit muzica sa nu ma plictisesc jumatate de ora cat strabat orasul. La un moment dat, intr-o statie urca doi batranei. Trecuti de 70 de ani. Pun ramasag pe asta. Se aseaza si ei undeva vis-a-vis, in dreapta mea. Nu obisnuiesc sa ma uit insistent la cineva, in primul rand pentru ca nu e frumos, in al doilea rand pentru ca nu ma intereseaza ce fac ceilalti. Ei bine, de la acest cuplu nu mi-am putut lua ochii. Ea, o batranica micuta si extrem de cocheta, tinea in mana un baston menit s-o ajute la mers... El, ceva mai inalt decat ea, aranjat si dichisit, ca doar iesise in oras. Sunt sigura ca ea i-a pregatit de dimineata, daca nu de aseara, tinuta pentru excursia de astazi :). Erau frumosi impreuna. I-am studiat atat de bine incat pot sa jur ca sunt casatoriti de o viata. Verighetele lor erau sudate pe degete. Varsta le-a cam deformat amandurora oasele, asa ca cele doua inele nu mai au cum sa fie date jos acum. Nici nu cred ca isi doresc asta. Tot drumul s-au tinut de mana, au susotit si au chicotit. Ceva mai tare spre amuzamentul unora... O poza v-ar fi convins si pe voi, dar era deja prea mult sa scot telefonul si sa-i lovesc cu blitzul in fata. Nu? :). 
                Oricum erau tare frumosi impreuna. Mi-i imaginam in ipostaza asta:

iubindu-se si bazandu-se unul pe celalalt. Mie asta imi inspira poza asta.
                     Cand vezi asa ceva, si ai timp sa urmaresti un astfel de cuplu, rar in ziua de azi cei drept... ai ocazia sa-ti imaginezi ce vrei tu. Unii poate isi imagineaza ca s-au cunoscut la azil, altii, ca sunt doar buni prieteni. Eu mi-am imaginat ca sunt impreuna de-o viata si ca asta ii face fericiti. Dar poate sunt eu prea romantica si idealista :P :)))

                    Voua? ce v-ar fi inspirat imaginea acestui cuplu? :)
                   

Miki ne face frumoase!

           Si daca tot am inceput sa le fac reclama prietenilor, de ce sa ma opresc? :) De data asta o laud pe prietena mea Miki. Stim toate ca atunci cand vine vorba despre o petrecere, nunta sau botez vrem sa fim cele mai frumose, dar CELE mai frumoase. Ei bine ea ne ajuta si o face foarte bine!!! Noi trebuie sa ne ocupam de tinuta si machiaj, ca starea de spirit ne-o asigura ea cu niste coafuri absolut superbe! :).

           Vorba ei: "Orice eveniment devine special atunci cand te simti bine, iar asta se intampla cand esti in centrul atentiei." E si ea femeie si sustine tot ce am scris eu mai sus. Mai mult, e tanara si se pliaza perfect pe gusturile fiecareia dintre noi. Aaaaaaa si e foarte rabdatoare: asta aviz mireselor care de multe ori se lupta cu nehotararea :))).

           Nu ma apuc acum sa postez poze aici ca a facut-o ea deja pe pagina oficiala de Facebook: http://www.facebook.com/#!/pages/MIKI-Professional-Hair-Styling/240070139366219?sk=photos. Enjoy!!!

         

            Miki: " Experienta isi spune cuvantul cand e vorba de infrumusetare. Lucrul in saloane exclusiviste precum cel din Hotelul Intercontinental, sau experienta in televiziune dobandita la Prima TV au fost decisive in formarea mea ca profesionist. Formare care a fost recunoscuta la nivel international. In 2004 am obtinut premiul special pentru coafura din partea Wella, iar un an mai tarziu m-am specializat in vopsele si... am primit un atesta L'Oreal. Orice culoare este o provocare, dar intotdeauan nuanta dorita este cea finala. Una peste alta, in cei aproape 10 ani de experienta, am invatat ca un singur om poate sa transforme o persoana intr-un adevarat star din doar cateva miscari. Un pieptene si o pensula fac adevarate miracole."

       
              Acestea fiind zise doamnelor si domnisoarelor, nu mai am mare lurcu de adaugat. E simplu: vreti sa fiti frumoase? Urmati indicatiile lui Miki:

                          "Indiferent de alegere, vei arata minunat la orice petrecere, botez sau nunta. Si nici nu trebuie sa te deplasezi! Vin eu la tine! 0724 067 608 "

P.S Poate credeti ca i-am facut prea multa reclama, insa nu vorbesc pentru nimeni "gratuit". N-o fac pentru mine, asa ca de ce as face-o pentru altii. :)

Ce ai facut cu primul salariu?

             Daca tot am blog, am zis ca e o ocazie perfecta sa-mi laud prietenii. Astazi am primit un filmulet cu tema: "Ce ai facut cu primul salariu?". I-am dat play si am ramas uimita. De multa vreme n-am mai vazut un film asa bun. Mi-a placut tot: de la imagine, sunet, montaj, locatii, oameni, vorbe, tot, tot, tot! M-am gandit sa nu ma bucur doar eu de el, asa ca ii dau share aici. Daca vreti, ignorati faptul ca e un film publicitar... pentru mine asta n-a contat. Enjoy! 
             

                Si ca sa-l laud acum pana la capat... :) ca asa se face, pe prietenul asta al meu il cheama Stefan Mureseanu, e regizorul filmului si lucreaza la o casa de productie din Bucuresti. Mai exact Film Factor. Ce sa mai zic? Bravo lui si intregii echipe!!! Daca as face parte dintr-un juriu le-as da 10+! :)

                Acum sa revenim: "Ce ai facut cu primul tau salariu?". Va mai aduceti aminte? Recunosc ca pe mine m-a pus putin pe ganduri intrebarea, dar n-a durat mult sa gasesc raspunsul... :) Aveam 17 ani si impreuna cu prietena mea confectionam cutiute pentru bijuterii. Am facut mii de cutiute... parca si acum mai simt miros de aracet... :))). A fost bucurie mare cand am primit banutii... Prima oara m-am laudat la mama si la tata, dupa care am dat fuga in oras si mi-am cumparat o pereche de pantofi pe care mi doream nespus de mult! :)
                Voi? Ce ati facut cu primul salariu? si apropo... va place filmul? :)

 

Barfa, o meserie

                Barfa ar trebui sa fie ridicata la rang de meserie! Noi, romanii, traim pentru asta, fie ca vorbim despre oamenii obisnuiti, fie ca vorbim despre "marile" vedete ale tarii. Nu pot sa cred ca nu ati auzit sintagme de genul: "Fata ai auzit ce a facut X? ", "Mama ce ma enerveaza Y... se poarta asa... aiurea..." , etc...etc...etc... nu mai mentionez vreuna ca sunt prea multe si daca e sa le scriu pe toate risc sa-mi tocesc degetele pe tastatura... :P. Toata lumea barfeste, pe toata lumea intereseaza ce face X, ce face Y, ce a zis X, ce a zis Y.
               Intrebarea mea e simpla: de ce atata interes pentru ce e in gradina altuia? De ce nu ne intereseaza de propria curte? Stiu! Pentru ca traim intr-o lume unde scandalul, intriga si "secretele" evident... ale altora cantaresc mai mult decat orice. Dupa parerea mea... cei care ar putea candida fara frica la postul de "barfitor" sunt oameni fara ocupatie (nu in sensul ca n-au job)... N-au cu ce sa-si umple mintea, n-au pasiuni, n-au visuri sau idei. Sunt pur si simplu goi pe dinauntru si abia asteapta sa se mai intample ceva in jurul lor ca sa aiba si ei saracii un subiect de dezbatut. 

               Ca sa nu-si faca lumea o impresie gresita, n-am fost, din cate stiu, subiectul unei barfe, insa nu pot sa trec cu vederea ceea ce se intampla in jurul meu. Daca mai sunt oameni care gandesc ca mine, atat va zic: daca ati fost barfiti, ganditi asa: "Atata timp cat se vorbeste despre mine, inseamna ca sunt persoana importanta!"   

 

    Sa facem un test! Fara rusine, sub puterea anonimatului, daca nu se poate altfel... spuneti daca gresesc sau daca am dreptate. :) GO!

No comment...

           De-a lungul timpului, s-au facut o sumedenie de campanii antifumat, dar cele mai multe au trecut pe langa noi... n-au avut vreun rezultat, din pacate... Eu am gasit poza asta lipita in balcon la niste prieteni. La ei n-a functionat nici asta... cum nici la mine n-a avut, din pacate, mare efect... Dar mi s-a parut tare funny, asa ca i-am dat cu share :))) Enjoy and imagine!  (aaaa ma scuzati, dar n-am reusit sa o intorc) ....